Proza

Vampire · Ascension of the Spirit Joined: 03 Dec 2007 Posts: 14

O sa incep eu... cu O formula matematica

Condus parca de o vointa nevazuta, creionul alerga pe foaia alba cu patratele de matematica, conturand un corp geometric colturos, rece si lipsit de orice raza de emotie. Era desenul perfect, pentru care rubrica din catalog care ii apartinea fetei avea sa fie murdarita cu un 10. Privirea ei cauta cu sete o formula matematica, pentru a putea rezolva problema. Scria pe ciorna deja murdara calcule infinite care nu duceau la niciun rezultat; gandurile ei se rezumau la niste cifre fara sens. Privirea i se inlacrima deodata, si mana obosita transforma foaia de jurnal pe care ea incercase rezolvarea, intr-un cocolos de hartie, care semana cu o inima fara suflet. Gresise. Ceasul de perete cu cadranul prafiut incerca sa se odihneasca, dar in zadar, pentru ca energia artificiala si rece a bateriilor nu lasa nicio secunda sa se ascunda in spatele acelor acestuia. Fata simti ca nu mai are tăria sa priveasca la ceas, pentru că acesta stia cu siguranta ce va face maine, pe cand ea se intreba cu disperare daca noaptea care vine nu ii va ingheta sangele in vene, sau poate lacrimile in ochi… acestea erau mai vii decat sangele. Dintr-un colt al camerei se auzea in surdina aceeasi melodie trista, neagra, care se relua de mii de ori, dar parca de fiecare data dand nastere la si mai multe lacrimi. Lumina moarta a lampii de birou facea peretii sa para si mai goi decat erau, si problema de geometrie tot mai ascunsa si indepartata. In coltul din stanga camerei, zacea fara suflare un album cu poze- amintiri colorate in alb si negru. Langa dulapul pe care fata lipise niste postere vechi si botite, era atarnata o hartie, plina de notite, insemnari, si cifre incercuite cu negru- in mintea fetei se zbatea un cuvant- calendar- pe care nu avu insa curajul sa i-l atribuie acelui jurnal al inmormantarilor repetate ale inimii sale. Cateva petale de trandafir, uscate, zac pe podeaua zgariata de vreme. O perdea groasa si invechita atarna pe geam, lasand la vedere o pata de lumina si agitatie ciudata, pe care fata se ferea sa o priveasca. Mainile sale se jucau cu un medalion fara stralucire, de un negru orbitor, pe care lacrimile fetei pareau boabe de diamant de pe o piatra funerala. Usa era inchisa, doar imaginea incetosata a bibliotecii prafuite se mai zarea prin sticla groasa. Fumul durerii se raspandea mult prea rapid prin sufletul si venele fetei; aceasta nu mai avea curajul sa priveasca la ciobul de oglinda care statea rece pe un colt stingher al mesei. Fata privea necontenit la medalionul plin de visuri inecate in negru. Il tinuse atata timp in maini, dar inca mai simtea raceala de fier care pusese stapanire pe acesta. In ciuda durerii infinite, sangele ii alerga prin vene, chiar daca nu mai avea rost. Privirea fetei se plimba prin camera goala, cautand parca ceva inexistent. Razele intunericului se reflectau in oglinda metalica a lamei, raspandind in camera mii de fascicule de libertate si uitare. Cand o lua in mana, parea atat de mica si rece, iar lacrima care cazuse cu greutate pe ea o facu sa para si mai fantastica si ciudata. Dar lacrima se incapatana sa nu cada, agatandu-se cu disperare de taisul nepasator al lamei. Nuantele rosiatice ale sangelui formau cu lacrima o piatra semipretioasa inexistenta pe pamant. Visul negru se amesteca din ce in ce mai profund cu realitatea rosie, iar lacrimile de diamant neslefuit erau de mult fara rost. Un sunet metalic dureros rasuna in refrenul melodiei triste, atunci cand lama atinse podeaua de ciment rece. Un sentiment de durere si eliberare puse stapanire pe sufletul inecat in lacrimi, iar inima fetei renunta la suferinta. Genele presarate cu roua grea a lacrimilor se uneau din ce in ce mai tare; pata de viata ce se zarea la fereastra ajunge brusc o amintire rece, iar taisul de gheata al lamei- o dovada a existentei durerii si lacrimilor. In acea atmosfera de mormant, o foaie de hartie ascunsa se lasa purtata de adierea mortii, cazand jos de pe masa. Era formula matematica pentru a rezolva problema de geometrie. Dar cerneala albastra se impleti cu sangele rosu, rezultand o mare de regrete.
_________________
Haunting you, I can smell you alive
Your heart pounding in my mind...

unwanted · Posted: 04/12/2007 19:46 Post subject:

hm...imi place. desi ai grija cu figurile de stil. din cauza ca sunt prea multe, lectura devine greoaie si ishi pierde din farmec.

si daca mai aud vreodata ca te tai , pe cuvant de onoare ca vin dupa tine si te bat! :jump:

it's not worth it!
_________________
FUCK YOU for killing me!!!!
<a href='http://www.seether.com/' target='_blank'><img border='0' src='http://cdnd.winduprecords.com/seether/artwork/banners/banner_long.jpg'></a>

Vampire · Ascension of the Spirit Joined: 03 Dec 2007 Posts: 14

unwanted · Posted: 04/12/2007 20:44 Post subject:

^nu mai, but i have my ways of finding you :evil:

btw, mai ai?;;)
_________________
FUCK YOU for killing me!!!!
<a href='http://www.seether.com/' target='_blank'><img border='0' src='http://cdnd.winduprecords.com/seether/artwork/banners/banner_long.jpg'></a>

Vampire · Ascension of the Spirit Joined: 03 Dec 2007 Posts: 14

Rutina in spital

Privirea incetosata de rutina oarba iti este deodata luminata de lacrimile dureroase. Cladirea aceea inalta, cu sute de geamuri identice, pe care oamenii au numit-o "spital", acea cladire care facea pana acum parte din decorul neinteresant al strazii pe care de atatea ori ai mers nepasator, acum isi deschide usile mari, albe, pentru a-ti sterge lacrimile de sange. Prezente reci imbracate in halate albe alearga in jurul tau, cineva te intreaba mult prea multe despre durerea ta, incerci sa raspunzi cat mai corect, si totodata astepti sa se termine calvarul acesta. Privesti intr-un punct fix, imaginat de tine, de parca ai citi cuvintele pe care trebuie sa le rostesti. Inima iti bate cu putere, sangele alearga speriat prin venele tale, dar cand iti atingi mainile, din instinct probabil, observi ca acestea sunt reci si tremura ingrozite, la fel ca la ultimul examen pe care l-ai dat. Simti ca iti aluneca pamantul de sub picioare, privirea ti se dilata, de parca ai vedea mulțimea dintr-o alta dimensiune. Lacrimile alearga pe genele tale, lipsite parca de control, privesti paralizat de frica de necunoscut la pata de culoare rosie de pe trupul tau, o simti ca este acolo, dar totusi inca te mai intrebi daca nu este cumva un vis. Incerci sa o atingi, sa te asiguri ca nu e doar un cosmar, dar de data aceasta mainile reci stau revoltator de neputincioase intinse pe patul alb, purtand parca pe el scrisa cu sange o istorie destul de lunga si plina de batalii pierdute. Incerci apoi sa strigi. Sa chemi pe cineva in ajutor! Unde au disparut toti? De ce te-au lasat aici? Ce s-a intamplat? De ce ai ajuns aici? Ce s-a intamplat? Nervos, iti incordezi memoria ca sa iti amintesti ceva. Vezi doar privirea ei, a partenerei tale... Da.. ea era langa tine... In tacerea mormantala ce se instalase in mintea ta, auzi deodata un strigat disperat... este numele tau, urmat de niste cuvinte pe care nu le poti deslusi. Reusesti sa invingi paralizia de gheata ce pusese stapanire pe tine, si deschizi ochii cat poti de tare, incercand parca sa te salvezi de o lovitura. Incerci sa tipi, dar zgomotul acelei masini te acopera... Lumina farurilor te orbeste, claxonul urla in urechile tale, prietena ta zace intr-o imensitate de lacrimi rosii, intinsa pe strada neagra. Clipesti, si lacrimile ce se adunasera intre genele tale curg disperate pe obrazul tau. Din nou, auzi sunetele unor masini. dar de data aceasta sunt niste alarme ciudate, cantand parca o balada funerara. In negrul noptii deslusesti doar niste fascicule albastre si rosii, invartindu-se parca in ritmul alarmelor. Ai impresia ca le cunosti de undeva, dar nu reusesti sa iti amintesti de unde. Privesti parca un film nereusit la ecranul unui televizor vechi, incerci sa schimbi programul pentru ca nu intelegi actiunea, apesi butonul de la telecomanda intruna, dar nu se intampla nimic. Privesti in sus. Vezi un bec de neon care degaja o lumina trista. Probabil ca tocmai el scotea sunetul acela continuu care te-a dus cu gandul la un televizor vechi. Probabil ca lumina sa este orbitoare, dar nu mai gasesti in tine eficacitatea sa muti privirea de la el. Oricum, lumina devine din ce in ce mai slaba. O auzi pe prietena ta strigandu-te... Vocea ei rasuna in mintea ta, iar ecoul acesta te atrage intr-un mod nemaintalnit. Simti o lacrima grea cum cade pe perna alba si mirosind a detergent ieftin. Prin ceata, o vezi langa tine. Nu, nu e un vis. E chiar ea! Te strange de mana si iti spune ca te iubeste. Incerci sa ii strangi mana, reusesti in sfarsit sa iti misti degetele, dar vocea ei dulce este acoperita de un tiuit insuportabil, venind de la aparatul legat de tine cu atatea fire. Vrei sa il opresti, dar vocea prietenei tale revine, de data aceasta parca si mai aproximativ de tine. Te convinge ca nu are rost sa opresti sunetul acela. Fara a mai simti durerea paralizanta de mai devreme, te ridici din pat, o tii de mana... Privind parca de undeva de sus, observi pe cineva imbracat in alb acoperindu-ti trunchiul cu o panza de aceeasi culoare. Filmul era acum mult mai clar, vedeai totul in cel mai mic detaliu. Zambesti la ea si pleci de acolo nepasator. Omenirea aceea era asa de plictisitoare si trista! In plus, era atat de placut sa simti ca intr-adevar zbori...
_________________
Haunting you, I can smell you alive
Your heart pounding in my mind...

unwanted · Posted: 04/12/2007 21:06 Post subject:

de ce?
_________________
FUCK YOU for killing me!!!!
<a href='http://www.seether.com/' target='_blank'><img border='0' src='http://cdnd.winduprecords.com/seether/artwork/banners/banner_long.jpg'></a>

Vampire · Ascension of the Spirit Joined: 03 Dec 2007 Posts: 14

de ce ce?

_________________
Haunting you, I can smell you alive
Your heart pounding in my mind...

unwanted · Posted: 04/12/2007 21:17 Post subject:

of, eram sigura ca vei pune intrebarea asta.....ma rog, sper doar ca ai invatat ceva din asta....

ash avea si eu o mica povestioara pe care am scris-o cand eram fix de varsta ta, dar nush daca sa o postez sau nu....are vreo 6 parti... :-/

_________________
FUCK YOU for killing me!!!!
<a href='http://www.seether.com/' target='_blank'><img border='0' src='http://cdnd.winduprecords.com/seether/artwork/banners/banner_long.jpg'></a>

unwanted · Posted: 04/12/2007 22:38 Post subject:

ok...here it is...tin sa precizez ca desi e scrisa la persoana I, personajul e fictiv. nu sunt ganduri proprii, ci doar o poveste. daca va plictiseshte...nu o cititi pur si simplu :-D

(nu are titlu)
Background muzical :Eternal
Part I

M-am nascut in intuneric..am zacut asa multi ani…multi…Mi s-a parut totul in regula; ma simteam bine. Dar intr-o buna zi un vant rece m-a nelinistit; a distrus pacea. In acelasi timp mi-a deschis ochii, facandu-ma sa inteleg ca ceva nu e bine. Am inceput sa caut lumina…chiar si cea mai mica raza m-ar fi multumit. Cautarea mea a fost in zadar…eh…aproape. Am dat nas in nas cu lucruri care m-au inspaimantat…m-au facut sa sufar…Vroiam sa ma opresc, dar simteam ca drumul meu nu se termina acolo ; nu acceptam ceea ce vedeam. In acelasi timp am descoperit si lucruri care m-au facut sa gandesc mai limpede, sa privesc altfel ceea ce ma inconjoara…uneori chiar mi-au incalzit sufletul…
Am adunat lacrimi, sange, speranta si mi-am contruit o pereche de aripi. Am vrut sa incerc. Incet , incet m-am ridicat…a fost excepțional cand am simtit cum mi se desprind picioarele de pep amant. Cu sfiala am incercat sa ma ridic si mai mult. La un clipă date ram atat de sus incat nu-mi venea sa cred. Am ridicat ochii…am vazut altii si mai sus…NU ! Mie-mi ajungea !
Dar nu a durat mult ! Deodata m-a atacat cineva din spate ! Si-a infipt ghearele in aripile mele si le-a sfasiat. M-am prabusit ! Ma uitam la ceea ce m-a doborat si ma vedeam pe…MINE ! Dar altfel ! Eram si nu eram EU.
Am zacut mult timp la pamant…eram prea plina de rani ce nu ma lasau sa respir. Am inchis ochii, crezand ca acesta imi e sfarsitul. Am asteptat…singura, abandonata, plina de resentimente…am asteptat ; ceva trebuia sa se intample. Eram pregatita sa intampin moartea…dar nu avea sa vina ; nu e atat de generoasa…Am mia stat mult intinsa…intr-o groasa ceata si intuneric…mi-era frig…eram prea goala ! Intr-un final am reusit sa ma ridic in coate ; am deschis ochii ! M-am uitat la mine si am vazut numai sange…Dar cu timpul s-a inchegat si…intr-o buna zi…a venit din nou acel vant. De data asta nu m-am mia speriat, ci m-a ambitionat sa ma ridic in picioare. Mi-era mult prea frig ca sa mai pot sta acolo. Schiopatand, mi-am continuat cautarea. Paseam incet si sigur…durea ! Am gasit urme de alte aripi rupte…le-am adunat. Am strans din nou durere, ura, lacrimi, resturile altora si mi-am facut alte aripi. Dar de data asta nu mai putea zbura, ci doar ma ajutau sa-mi tin echilibrul.
In drumul meu am vazut si alte umbre.Parca ne asemanam, dar totushi ele aveau ceva stralucitor…poate ca ele gasisera lumina ! M-am ambitiont si am continuat. Priveam in jurul meu si vedeam zambete…vroiam si eu sa zambesc, dar nu reuseam. Ceva lipsea ! Chestia asta a durat mult. M-a facut sa-mi pu multe semne de intrebare.
Deodata, am simtit ceva caldut…Am ridicat ochii si am vazut o raza franta de lumina. Am incercat sa ridic mana, sa o ating, dar brusc au venit ceilalti si m-au impins, au aruncat in mine cu minciuni pana cand am cazut iar. Ma uitam la ei…vedeam cums e materializeaza…cum inchid in ei acea raza. Vroiam si eu sa fac asta,dare ram mult prea slabita ca sa ma pot ridica. Ii vedeam cum pleaca…doi cate doi…Parca vroiau sa-si intoarca privirea la auzul unei soapte, dar ceva ii oprea. Acea soapta eram eu urland de durere…tipam si le ceream ajutorul…Nici unul nu si-a intors privirea…si-au continuat drumul spre fericire, lasandu-ma singura, doborata si plina de rani.
Acum zac tot in ceata. Sunt inconjurata de minciuni, durere, lacrimi, sange, ura. Dar nu le mi strang ! Nu-mi mai folosesc. Stau si visez …visez la ceea ce am vazut si sper ca intr-o zi sa reusesc. Inca-mi caut cea mai buna modalitate…poate voi incerca din nou, iar daca voi ajunge ca ei…imi voi intoarce privirea !
Totusi…imi e frica de momentul in care va veni din nou acea raza…Simt ca sunt acel soi de umbra care dispare cand vede soarele…Singura mea salvare poate insemna in acelasi timp si sfarsitul…Si…parca stand asa tot dispar…doar ca mai greu…Ma intreb : atunci cand nu voi mai fi…ce se va alege cu tot ceea ce am strans ? cine le va gasi ? pe cine vor ataca ? se vor inmulti ? vor distruge tot ? cum voi ramane eu in sufletul celorlalti ?...voi ramane ?
_________________
FUCK YOU for killing me!!!!
<a href='http://www.seether.com/' target='_blank'><img border='0' src='http://cdnd.winduprecords.com/seether/artwork/banners/banner_long.jpg'></a>

unwanted · Posted: 04/12/2007 23:27 Post subject:

hey, a fost scrisa acum muuuuuult timp...de atunci nu am mai citit-o pana in seara asta si am avut un mic soc...oricum, repet: nu sunt EU cea care vorbeshte, e un personaj. plus ca mai sunt inca 6 parti...wait and see! ;-)

_________________
FUCK YOU for killing me!!!!
<a href='http://www.seether.com/' target='_blank'><img border='0' src='http://cdnd.winduprecords.com/seether/artwork/banners/banner_long.jpg'></a>

unwanted · Posted: 12/12/2007 00:47 Post subject:

Part II
Background muzical : eternal + listen to the rain (va fi acelasi pana la sfarsit)

Ma hranesc cu iluzii…cu vise…uneori reusesc sa ma detasez de tot…nu mai simt intunericul, frigul, ci doar pe mine, acea parte buna din mine; puternica! Inchid ochii si zbor…nu mai am nevoie de aripi ! Simt cum intra in mine calmul, linistea…Respir !
Apoi brusc ma lovesc de ceva. Deschid ochii si vad ca sunt tot la pamant…in ceata…privesc in jur si vad cum totul se misca rapid…nu reusesc sa disting formele, culorile…E mult prea repede pentru mine ! Incerc sa inteleg, dar nu pot…totul e diferit de ceea ce vazusem eu cu ochii inchisi.
Ma agit, tip, lovesc…dar nu izbutesc sa ma ridic. Imi e frica de lucrurile ce ma inconjoara. Dar ele sunt realitatea ! Tot ce e frumos sunt doar inchipuirile mele. Imi e frica de mine…de faptul ca ma amagesc singura.Desi sunt singurele lucruri care imi dau puterea sa respir, in acelasi timp ma zapacesc si ma mult…intristandu-ma atunci cand ma trezesc.
Singura mea intrebare e : cand voi fi in siguranta ?

Eu de ce nu pot reusi? De ce sunt atat de diferita ? De ce nu ma aude nimeni ? De ce lucrurile se transforma atat de mult, atat de repede…si niciodata in bine ?! Cat timp voi mai fi mintita ? Cat timp voi mai minti ?
Poate ca din exterior par ok…Poate ca nimeni nu reuseste sa vada cine sunt cu adevarat, ce simt cu adevarat…Poate ca nici eu nu-i las…dar stiu ca nici ei nu vor.
Ma simt ca un pachetel plin cu dragoste…pe care o ofer gratis…fara sa mi-o ceara nimeni ; si inconjurata de ura, dispret , ignoranta...Nu pot sa nu ma intreb la ce imi foloseste acea dragoste …Unii o accepta, o folosesc pentru a se simti bine si apoi o arunca ; uita de mine. Sau poate ca nu mi-au simtit niciodata prezenta…
Incerc sa fiu mai buna, sa le arat ca au ceva in fata ochilor…dar rezultatul e tragic ! Dispar si mai repede…dispar fara sa fi vazut lumina. Lupt din rasputeri sa respir, sa traiesc…simt ca va veni ceva bun, dar parca nu sun indeajuns de puternica incat sa rezist pana atunci.
Singuratatea nu ma mai deranjeaza…frigul mi-a intrat in suflet…l-am acceptat,dar nu il las sa ma schimbe…E acolo doar pentru ca nu voi reusi niciodata sa scap…Il ignor…nu imi mai poate face rau pentru ca deja a facut tot ce stia mai bine…
Cateodata ploua…ploua de sus, plouadin ochii mei. Ma scufund in marea ce se creeaza si ma duc la fnud…Sunt prea grea…prea plina de sentimente. Atunci candi es la suprafata (doar pentru ca a secat, nu ca as fi inotat eu pana acolo) si iau prima gura de aer…ma simt relativ bine…pentru cateva clipe sunt pregatita pentru un nou inceput…un inceput ce refuza sa vina.
Apoi ma regasesc in acelasi loc…intinsa, doborata, fara vlaga, inconjurata de aceleasi lucruri. Parca nimic nu s-a intamplat. Doar sufletul meu stie ca ceva a fost…insa nu stie daca e ceva bun saur au…e mult prea confuz !
Oare de cate ori se va repeta chestia asta ? As vrea sa pot spune ca voit rai si voi vedea…dar voi trai ?Nu htiu. De aceea astept in continuare…fara speranta, singura…doar cu cateva vise…vise ce stiu ca niciodata nu vor ajunge realitate. Pur si rudimentar nu are cum!
……………………………………astept…………………………………………….
_________________
FUCK YOU for killing me!!!!
<a href='http://www.seether.com/' target='_blank'><img border='0' src='http://cdnd.winduprecords.com/seether/artwork/banners/banner_long.jpg'></a>

unwanted · Posted: 12/12/2007 19:20 Post subject:

ah...nu aveam habar :-D

chiar azi am vazut in treacat in vitrina unei librari o carte de'a lui octavian paler si m-am gandit la tine :-)

_________________
FUCK YOU for killing me!!!!
<a href='http://www.seether.com/' target='_blank'><img border='0' src='http://cdnd.winduprecords.com/seether/artwork/banners/banner_long.jpg'></a>

unwanted · Posted: 12/12/2007 19:37 Post subject:

da...nu shtiu de ce...dar nu te speria, a fost un gand inocent.
_________________
FUCK YOU for killing me!!!!
<a href='http://www.seether.com/' target='_blank'><img border='0' src='http://cdnd.winduprecords.com/seether/artwork/banners/banner_long.jpg'></a>

unwanted · Posted: 12/12/2007 19:43 Post subject:

nu shtiu care e legatura...cred ca am citit mai demult in vreun post de'al tau ceva legat de el...nu mai tin minte.
_________________
FUCK YOU for killing me!!!!
<a href='http://www.seether.com/' target='_blank'><img border='0' src='http://cdnd.winduprecords.com/seether/artwork/banners/banner_long.jpg'></a>

unwanted · Posted: 12/12/2007 19:51 Post subject:

uhm...nu.

EDIT: adik da, poate ai facut asta, dar eu nu am citit. era probabil alt post.
_________________
FUCK YOU for killing me!!!!
<a href='http://www.seether.com/' target='_blank'><img border='0' src='http://cdnd.winduprecords.com/seether/artwork/banners/banner_long.jpg'></a>